Se introduce un nou caz de evadare. “Legea fugarilor” a fost promulgata

La data de 14 martie 2025 a fost publicata in Monitorul oficial Legea nr. 19/2025 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Prin acest act normativ legiuitorul a reglementat o noua modalitate de savarsire a infractiunii de evadare, atunci cand condamnatul la pedeapsa inchisorii sau detentiunii pe viata nu se preda politiei in termen de 7 zile de la finalizarea procesului :

„Se consideră evadare și fapta persoanei condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliție în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei”.

Pana la intrarea in vigoare a acestei legi, infractiunea de evadare era aplicabila numai in cazurile in care condamnatul evada din starea legala de detinere, adica numai dupa ce acesta ajungea efectiv in custodia organelor de politie.

Aceasta modificare a Codului penal urmareste înăsprirea sanctiunilor pentru sustragerea de la executarea pedepsei, respectiv descurajarea condamnatilor de a parasi tara sau de a se ascunde in scopul de a evita inchisoarea. Fenomenul fugarilor a devenit unul de notorietate in conditiile in care cei condamnati in Romania, de regula persoane influente politic si/sau cu potenta financiara, pleaca in alte tari de unde extradarea se realizeaza cu dificultate. In aceste cazuri, cererile de predare formulate de autoritatile romane sunt fie refuzate, fie acceptate insa dupa parcurgerea unei proceduri indelungate si cu costuri enorme pentru statul roman.

Tot recent, a fost modificata Legea nr 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală in sensul in care cheltuielile ocazionate de extradare vor fi suportate de catre fugari.

In ciuda faptului ca aceasta lege a fost declarata constitutionala, consideram ca aplicarea ei va genera situatii dificile in practica, mai ales in ipoteza formularii cererilor de extradare.

Spre exemplu in state precum Germania sau Austria evadarea nu este incriminata de legea penala. Libertatea este considerata un drept fundamental, iar tendinta omului de a fi liber nu este reprobabila si, in consecinta, persoana care evadeaza nu este pedepsita in plus pentru aceasta fapta. Exceptie fac cazurile in care cel evadat comite alte infractiuni in stare de evadare.

In aceste conditii, majorarea pedepesei cu inca 6 luni – 3 ani pentru o presupusa evadare (fapta neincrimata in statul solicitat) constand in simpla omisiune de a se prezenta la organul de politie, va putea constitui un motiv de refuz al extradarii.

De asemenea, sintagma utilizata in textul de lege: hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei, este total neclara si lipsita de previzibilitate intrucat legea procesual penala nu prevede in terminis, aceasta notiune. Conform art. 555 alin. 1 Cod de procedura penala : Pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecătorul delegat cu executarea în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanţa de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3) […]

Asadar, executarea pedepsei se realizeaza in baza mandatului de executare emis de judecatorul delegat cu executarea, mandat care la randul sau se emite in baza unei hotararii definitive de condamnare, iar nu a unei hotarari de punere in executare.

De lege ferenda, se impune modificarea urgenta a sintagmei indicate anterior cu notiunea de hotarare definitiva de condamnare, pentru a realiza astfel o deplina concordanta cu dispozitiile legii procesual penale.

Mai mult decat atat, legea fugarilor nu face nicio precizare cu privire la condamnatii care sa afla deja privati de libertate la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus executarea pedepsei. De ex. cei retinuti sau arestati in alte dosare. Nici in privinta persoanelor condamnate definitiv care au fost judecate in lipsa nu apare nicio mentiune. Este evident ca in aceste situatii condamnatii nu se vor putea prezenta la organul de politie intr-un anumit termen pentru punerea in executare a mandatului.

In concluzie, Legea fugarilor este susceptibila sa creeze practica judiciara neunitara la nivelul instantelor judecatoresti, motiv pentru care este de asteptat sa apara numeroase sesizari adresate Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.