Recunoasterea copilului intre lege si absurd

Recunoasterea copilului este, la prima vedere, o instituie juridica simpla care se bucura de o reglementare clara si concisa in art. 415-420 din Codul civil.

Cu toate acestea, lucrurile nu sunt atat de simple in practica cea de toate zilele.

Situatia pe care dorim sa o expunem in randurile de mai jos se situeaza la limita absurdului si evidentiaza lacunele grave care exista si ,din pacate, se perpetueaza de ani de zile in legea din Romania.

Premisa este urmatoarea: Tatal copilului nascut in afara casatoriei doreste sa-l recunoasca legal pe acesta, insa se loveste de refuzul mamei. In acest caz, mama refuza orice colaborare cu tatal, nepermitand acestuia sa-si vada copilul.

Ce poate face tatal in acest caz pentru a-si mentine relatia cu copilul sau ?

Intai de toate trebuie sa intelegem un lucru: in situatia descrisa anterior, pe certificatul de nastere al copilului nu este trecut nimeni la rubrica „Tata”. Asadar, este nevoie ca tatal copilului nascut in afara casatoriei sa-l recunoasca pe acesta, sa fie inscris in certificat in calitate de „Tata” pentru ca ulterior sa ceara respectarea dreptului de a pastra legaturi personale cu minorul.

La prima vedere procedura pare simpla.

Conform art. 415 si urmatoarele Cod civil : Copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său. Recunoaşterea poate fi făcută prin declaraţie la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau prin testament.

In practica, aceste posibilitati, de multe ori, nu functioneaza.

De regula, Serviciul de stare civila va conditia inscrierea tatalui in registrele de stare civila de acordul mamei copilului. Va fi necesar ca tatal sa se prezinte alaturi de mama copilului in fata ofiterului de stare civila care-i va lua consimtamantul.

De asemenea, cel mai probabil notarul public va respinge cererea tatalui pe motiv ca tatal nu poseda certificatul de nastere al copilului si in consecinta nu poate fi identificat copilul a carui recunoastere se realizeaza.

Nici actiunea in instanta nu este scutita de probleme, intrucat actiunea in stabilirea paternitatii poate fi promovat exclusiv de copil, prin mama sa. Acest lucru rezulta expres din prevederile art. 425 Cod civil : Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal. Deci, tatal copilului nu are calitatea procesuala sa solicite stabilirea paternitatii, iar o eventuala actiune ar fi respinsa ca inadmisibila.

Cu alte cuvinte, tatal intra intr-un cerc vicios. Notarul/starea civila il trimite pe tata la instanta pentru ca nu are „actul” (certificatul de nastere), iar instanta il trimite inapoi pentru ca nu are „dreptul” (legal nu este tata).

Este un veritabil blocaj legislativ care treneaza de ani de zile, iar legiuitorul nu pare preocupat sa schimbe aceasta situatie absurda.

Solutie posibila

Problema poate fi totusi rezolvata cu ajutorul unui avocat. In aceste cazuri recomand sa contactati un avocat in mod direct pentru a efectua demersurile necesare inregistrarii in registrele stare civila ca tatal copilului. Primul pas ar fi intotdeauna transmiterea unei notificari mamei prin avocat: tatal solicita sa-i predea o copie a certificatului de nastere a minorului, in caz contrar urmand sa o actioneze in justitie. Ulterior, avocatul va efectua demersuri extrajudiciare si va obtine actele necesare pentru a putea investi instanta cu o actiune avand ca obiect obligatia de face.

Atentie: nu ne contrazicem !

Tatal nu poate cere direct instantei stabilirea paternitatii. In schimb poate cere instantei obligarea mamei de a preda certificatul copilului.

Concluzie

Un tata care nu poate recunoaste legal propriul copil, din cauza unei lacune legislative si a refuzului mamei, nu este doar o problema juridica, ci una profund umana. Legea trebuie sa protejeze legaturile de sange, nu sa le saboteze. E timpul ca aceasta nedreptate sa fie corectata.

Precizare: Informatiile din acest articol au numai caracter orientativ si nu reprezinta consultanta juridica !