Expertizele si constatarile de specialitate in procesul penal sunt procedee probatorii reglementate de lege.

Potrivit prevederilor art. 97 alin.2 si 3 Cod de procedura penala: Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace:

(…)

e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;

Procedeul probatoriu este modalitatea legală de obţinere a mijlocului de probă.   

De aici, intelegem ca rapoartele de expertiza sau de constatare reprezinta mijloace de proba in procesul penal si ele se obtin prin intermediul procedeelor probatorii ale expertizei si constatarii.

Care este diferenta dintre expertiza si constatare ?

Constatarea reprezinta procedeul probatoriu prin care se realizeaza determinarea, fixarea unor aspecte de fapt, atunci cand exista un pericol de disparitie a unor mijloace de proba, schimbarea situatie de fapt ori este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei.

Constatarea se dispune numai in cursul urmaririi penale, prin ordonanta organului de urmarire penala, si nu are un caracter contradictoriu. In consecinta, efectuarea constatarii nu implica citarea partilor sau a subiectilor procesuali principali, nu ofera posibilitatea partilor de a-si angaja un specialist-parte si nu implica activitati de cercetare complexa.

Un alt aspect deosebit de important este ca procedeul probatoriu al constatarii se efectueaza de catre un specialist din cadrul organului judiciar, de regula din interiorul parchetelor, iar nu de catre un expert independent.

Pe de alta parte, expertiza este efectuata de catre un expert independent autorizat si se desfasoara, dupa o procedura contradictorie. Acest lucru inseamna ca partile si subiectii procesuali principali beneficiaza de toate garantiile dreptului la un proces echitabil prin psoibilitatea participarii la efectuarea expertizei, formularea unor obiectiuni, desemnarea unui expert-parte etc.

In practica, mai ales in ceea ce priveste infractiunile de evaziune fiscala, organele de urmarire penala „prefera” efectuarea unor constatari fiscale de catre specialistii din cadrul parchetelor, aceste rapoarte de constatare fiind ,in realitate, veritabile expertize folosite ulterior pentru incriminarea suspectului sau inculpatului. Evident, asa cum am precizat anterior, suspectul sau inculpatul nu participa la efectuarea constatarii si nici nu poate propune un specialist-parte care sa asiste la intocmirea raportului de constatare.

Solutia, in acest caz, este sa solicitati judecatorului de camera preliminara constatarea nulitatii procedeului probatoriu si excluderea raportului de constatare de la dosarul cauzei. Asa cum s-a aratat in practica judiciara : „respectarea de catre organele de urmarire penala a conditiilor prevazute de lege atunci cand opteaza pentru un procedeu probator sau un mijloc de proba este o chestiune care tine de legalitatea actelor de urmarire penala, astfel incat o astfel de decizie poate fi verificata prin prisma legalitatii, in procedura de camera preliminara, chiar daca organul de urmarire penala este singura autoritate indrituita sa evalueze oportunitatea si sa apeleze la un anumit procedeu probator sau la un anumit mijloc de proba ori la altul in faza de urmarire penala.”

Precizare: Informatiile din acest articol au numai caracter orientativ si nu reprezinta consultanta juridica !